De 30 de ani auzim de la patronate că nu se poate crește salariul minim pentru că această creștere le afectează competitivitatea dacă nu este corelată cu creșterea productivității muncii. Azi, când în sfârșit există o formulă de calcul pentru stabilirea salariului minim care ține cont exclusiv de productivitatea muncii, patronatele cer prorogarea aplicării acesteia, iar premierul îi susține în acest demers.
Să reamintim, în 2025 salariul minim brut a crescut față de finalul anului 2025 cu 9,45%, creșterea nominală a productivității muncii se estimează că va fi până la finalul anului de 9,9% față de anul 2024. În 2026 se estimează o creștere nominală a productivității muncii de 6,9%, ca urmare, se propune ca salariul minim brut să crească cu 6,7%, de la 4.050 lei până la 4.325 lei. Cifrele sunt absolut clare și necontestate de nimeni, sunt calculate chiar de Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale prin aplicarea formulei de calcul a creșterii salariului minim.
Raportul de cercetare pregătit de un institut de cercetare la solicitarea Ministerului Muncii concluzionează: creșterea salariului minim are o influență pozitivă semnificativă asupra productivității muncii, o influență negativă nesemnificativă asupra ocupării, chiar și în rândul tinerilor și o influență pozitivă semnificativă în reducerea inegalităților și inechităților în distribuția salarială.
Patronatele nu contestă cifrele, dar continuă să susțină, fără nici un argument în afara de niște sondaje proprii, că o creștere a salariului minim le afectează productivitatea și vor fi nevoiți să dea oameni afară. Culmea absurdului este că deși pentru prima dată salariul minim se calculează după o formulă legată clar de productivitate, patronatele au în continuare același mesaj, ca și cum nu s-a schimbat nimic. Și mai absurd este că Primul Ministru le dă dreptate, deși Ministerul Muncii dovedește cu evaluări economice că salariul minim poate crește la 4.325, în corelație directă cu creșterea productivității, deci fără a afecta competitivitatea mediului economic la nivel național.
Deși patronatele au insistat pe nevoia de a îngheța salariul minim susținând că situația economică este una defavorabilă și că este foarte greu să-și păstreze actualele locuri de muncă, 5 minute mai târziu la dezbaterea celui de-al doilea punct pe ordinea de zi, este vorba de reducerea contingentului de lucrători străini aduși din state terțe, patronatele au solicitat creșterea numărului de la 100 mii la 150 mii, deși propunerea Ministerului Muncii era de reducere la 75 mii. Argumentele patronatelor au fost că au o nevoie de forță de muncă ce nu poate fi acoperită de resursa de muncă existentă în România.
Cu alte cuvinte, situația nu e chiar atât de rea pe cât au descris-o Primul Ministru și patronatele pentru a justifica înghețarea salariului minim, este doar un context politic favorabil mediului de afaceri, moment ce se încearcă a fi valorificat prin maximizarea profiturilor. Pentru unii favorizați cele mai mari profituri se fac pe timp de criză!
Poate înțelegem atitudinea patronatelor, dintotdeauna au fost împotriva creșterii salariului minim, nu înțelegem însă atitudinea Guvernului României care ar trebui să-și protejeze cetățenii, criza economică este suportată în primul rând de oameni, firmele au posibilitatea să-și recupereze creșterile de costuri prin prețurile practicate, în final totul se răsfrânge asupra consumatorului final, adică cetățeanul.
După ședința CNTDS de azi constatăm încă o dată:
- OPACITATEA ORGANIZAȚIILOR PATRONALE în fundamentarea punctelor de vedere susținute, chiar și atunci când lucrurile sunt evidente, refuză să le accepte.
- COMPLICITATEA GUVERNULUI cu mediul de afaceri pe care îl susține necondiționat.
- DUPLICITATEA GUVERNULUI care pe de o parte susține că se impun măsuri pentru creșterea ratei ocupării în România, dar pe de altă parte susține importul masiv de forță de muncă din state terțe, pe un salariu minim înghețat. De fapt Guvernul și patronatele au nevoie de sclavi, tăcuți și plătiți cu un salariu minim erodat puternic de inflație! Mulți și ieftini!
- INCOERENȚA POLITICILOR GUVERNAMENTALE, care sacrifică interesul public în favoarea capitalului privat, blocând astfel orice progres real în creșterea nivelului de trai al lucrătorilor români.
În concluzie, România nu a învățat nimic din greșelile celor 35 de ani de după Revoluție. Continuăm să susținem o dezvoltare economică cu unic element de competitivitate forță de muncă prost plătită. Și apoi ne mirăm că românii decid să părăsească țara pentru piețe ale muncii care știu să respecte lucrătorii și drepturile acestora.