Gigi Becali, executat silit pentru discriminarea femeilor

INFO

4 august 2011

Gigi Becali, executat silit pentru discriminarea femeilor
Primăria Sectorului 1 Bucureşti este pusă a-l executa silit pe Gigi Becali, de către Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD), care l-a amendat pe finanţatorul echipei Steaua cu 2.000 de lei, pentru afirmaţii denigratoare şi discriminatorii la adresa femeilor.

Potrivit CNA, lui Becali i se trage de la emisiunea "Agentul VIP", difuzată pe 27 aprilie, de la ora 21.30, emisiune moderată de Cristian Brancu. În emisiune s-a discutat despre divorţul dintre Mihaela şi Cristi Borcea, în timpul programului exprimându-şi părerea prin telefon şi George Becali. "Nu sunt adeptul înşelăciunii, să înşel. Sunt adeptul să fii om fidel, dar totuşi şi ţineţi minte lucrurile astea: bărbatul care înşală este şmecher, iar femeia care înşală este curvă", a spus George Becali în emisiune, moment în care Cristian Brancu a intervenit: "Domnul Becali, staţi un pic. Femeile poate ne judecă în momentul în care spunem lucrul ăsta, nu credeţi?".

Totuşi, ulterior, Becali şi-a detaliat convingerile, abordând subiectul în acelaşi mod, folosind un limbaj denigrator şi discriminator la adresa femeilor.Pentru o serie de afirmaţii jignitoare la adresa femeilor, făcute în timpul unei emisiuni la postul Antena 2, din 27 aprilie 2011, CNCD a hotărât - cu cinci votui pentru şi unul împotrivă - amendarea contravenţională a lui Gigi Becali cu 2.000 de lei.

Iata mai jos fragemente din Hotarârea CNCD :

”HOTĂRÂREA NR. 261 din data de 29.06.2011

Dosar nr.: …

Petiţie nr.: .28…/02.05.2011

Petent: Autosesizare

Reclamat: G.B.

Obiect: afirmaţii cu caracter discriminatoriu care lezează demnitatea persoanelor

de gen feminin

I. Numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor

I.1. Numele, domiciliul, reşedinţa sau sediul petenţilor

I.1.1. C.N.C.D. cu sediul în Bucureşti, Piaţa Walter Mărăcineanu, nr. 1-3, sector 1;

I.2. Numele, domiciliul, reşedinţa sau sediul reclamatului

I.2.1. G. B., cu domiciliul …….

II. Obiectul sesizării şi descrierea presupusei fapte de discriminare

2.1. În timpul emisiunii „Agentul VIP”, realizată de postul de televiziune Antena 2 din data de 27.04.2011, domnul G. B. a declarat printr-o intervenţie telefonică că „Dacă bărbatul înşeală, femeia nu are voie să divorţeze. Dumnezeu a spus că bărbatul e bărbat şi femeia curvă”.

Transcriptul intervenţiei:

G.B. „ ... aş vrea să-i spun aşa, ca să-i intre bine în cap şi la toate femeile, nu sunt adeptul înşelării, să înşeli...sunt adeptul să fii un om fidel...şi ţineţi minte lucrurile astea, bărbatul care înşeală este şmecher, iar femeia care înşeală este curvă.

C.B. „Domnule B., femeile poate ne judecă în momentul în care spunem lucrurile astea, nu credeţi?”

G.B. „Ştiţi de ce domnule B.?”

C.B. „Vă ascult.”

G.B. „Pentru că, bărbatul care înşeală scoate pălăria, o scutură şi pleacă şi îşi face, cum ar veni, chiar nevoia. Femeia nu poate să zică îţi dau 1000 de euro ca să faci sex cu mine, la un bărbat. Un bărbat poate să dea 1000 de euro la o femei, face sex şi pleacă. O femeie nu poate cumpăra un bărbat, o femeie trebuie să simtă, o femeie trebuie să strângă un bărbat în braţe. Şi deci, asta este concluzia. Un bărbat care umblă cu 50 de femei, bine, nu mă refer chiar la unul căsătorit, mă refer la cei chiar necăsătoriţi. Un bărbat e necăsătorit şi are mai multe femei, 52, e un bărbat deştept, un bărbat şmecher. O femeia care are 50 de bărbaţi este curvă. O femeie care îşi înşeală bărbatul numai cu un singur bărbat este curvă. Un bărbat care îşi înşeală nevasta cu o singură femeie e un accident, sau dacă, cu mai multe, asta e...repet deci, nu sunt adept. Asta e situaţia ca să intre în cap la toate femeile ...orice femeie care înşeală este curvă, orice bărbat care înşeală e şmecher.”

C.B. „Domnule B. am o ultimă întrebare înainte să-i ascult şi pe invitaţii mei. Da, tocmai pentru că aţi fost într-un loc în care aţi fost foarte aproape de Dumnezeu. Dar oare Dumnezeu cum vede lucrurile astea ?”

G.B. „Dumnezeu cum vede lucrurile astea ?”

C.B. „Cine-i şmecher şi cine-i curvă?”

G.B. „Hai să-ţi spun cum vede Dumnezeu. Dumnezeu spune că este păcat şi nu face deosebire din punctul de vedere al păcatului şi la bărbat şi la femeie, da? Dar fii atent, din punctul de vedere al lui Dumnezeu, legea lui. Un bărbat face păcat dacă înşeală, dar femeia nu are motiv, deci nu-i dă o motivaţie şi nu-i dă dreptul să se despartă de bărbat dacă înşeală. Dar bărbatul, e absolvit de vină dacă se desparte de femeia care înşeală şi care de fapt este curvă, că eu îi spun la femeia care înşeală curvă nu îi mai spun care înşeală. Şi să vă spun de ce. Singurul motiv pentru care un bărbat se poate despărţi de o femeie este numai dacă este curvă. Dacă ea are un accident şi nu mai are totul, ori rămâne chioară, fără picior, fără mână, eşti obligat toată viaţa să o întreţii pentru că ai ales-o şi te duci cu ea până la moarte. Deci singurul motiv pentru care Dumnezeu îţi dă voie să te desparţi de o femeie, numai dacă este curvă, adică dacă înşeală. Da? Iar dacă bărbatul înşală, Dumnezeu nu dă voie femeii ca să se despartă de bărbat. Deci..Dumnezeu spune că bărbatul e bărbat şi femeia curvă. Da? Să fiţi sănătoşi şi la revedere.”

III. Procedura de citare

3.1. În temeiul art. 20, alin. 4 din O.G. nr.137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările şi completările ulterioare, republicată, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a îndeplinit procedura de citare a părţilor.

3.2. Prin adresa nr.3255/25.05.2011 a fost citat petentul G. B. iar prin adresa nr.3490/07.06.2011 petentul a fost recitat .

3.3. La audierile din data de 21.06.2011 petentul nu s-a prezentat şi nici nu a depus un punct de vedere cu privire la obiectul autosesizării.

IV. Susţinerile părţilor

4.1. Petentul nu a depus punct de vedere în urma citării.

Susţinerea Consiliului Naţional al Audiovizualului

4.2. Consiliul Naţional al Audiovizualului a analizat reclamaţia Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, înregistrată sub nr. 5908/05.05.2011, în şedinţa publică din data de 12.05.2011.

4.3. Consiliul a decis să sancţioneze postul Antena 2 cu somaţie publică pentru încălcarea prevederilor privind protecţia demnităţii umane, întrucât, în cadrul unei emisiuni „Agentul Vip” din 27 aprilie 2011, moderatorul a permis unuia dintre invitaţi să denigreze şi să discrimineze femeile, la adresa cărora a folosit şi un limbaj injurios.

V. Motivele de fapt şi de drept

5.1. În fapt, Colegiul director reţine că, partea reclamată, într-o emisiune de televiziune face declaraţii a căror transcript este redat mai sus, cu privire la statutul şi aprecierea femeilor şi bărbaţilor din perspectiva relaţiilor dintre aceştia.

5.2. Colegiul trebuie să analizeze declaraţiile reclamatului din perspectiva echilibrului dintre principiul libertăţii de exprimare şi dreptul la respectarea demnităţii persoanei şi a nediscriminării art. 2 alin. (1), art. 15 şi art. 2 alin. (8) din O.G. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată).

5.3. În drept, se reţine art. 15 al O.G. nr. 137/2000 care prevede următoarele: „constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, dacă fapta nu intră sub incidenţa legii penale, orice comportament manifestat în public, având caracter de propagandă naţionalist-şovină, de instigare la ură rasială sau naţională, ori acel comportament care are ca scop sau vizează atingerea demnităţii sau crearea unei atmosfere intimidante, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptat împotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunităţi şi legat de apartenenţa acesteia/acestuia la o rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau categorie defavorizată, ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală a acestuia/acesteia”.

5.4. În raport cu protecţia demnităţii umane şi dreptul la nediscriminare, art. 2 alin. (8) din O.G. 137/2000 dispune că „Prevederile prezentei ordonanţei nu pot fi interpretate în sensul restrângerii dreptului la libera exprimare, a dreptului la opinie şi a dreptului la informaţie”.

5.5. Totuşi, libertatea de exprimare nu este un drept absolut, limitele sale fiind stabilite în art. 10 alin. (2) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, după cum urmează: “orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare”, precizându-se în mod expres limitele acestui drept în aliniatul 2 al aceluiaşi articol: “exercitarea acestor libertăţi, (n.n. libertatea de exprimare, de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei) ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi, poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru ... protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora.”

5.6. Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, pentru a fi acceptată o ingerinţă în dreptul de exprimare, aceasta trebuie să fie prevăzută de lege (care la rândul ei trebuie să îndeplinească anumite condiţii: să fie previzibilă şi accesibilă), să urmărească un scop legitim, să fie necesară într-o societate democratică şi să fie proporţională cu scopul urmărit (Corneliu Bârsan, Convenţia europeană a drepturilor omului, vol. I. Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2005, p. 769-801).

5.7. Raportat la prima cerinţă, cea a existenţei unei prevederi legale, care să reglementeze ingerinţa statului în exercitarea dreptului libertăţii de exprimare este îndeplinită de art. 2 alin. (1) şi art. 15 din O.G. 137/2000. De asemenea, Constituţia României în art. 1 alin. (3) consacră garantarea demnităţii omului ca valoare supremă a legii fundamentale şi a democraţiei.

5.8. Apreciem că textele normative în cauză sunt previzibile şi accesibile, deşi protejează o valoare fundamentală într-o societate democratică şi sunt noţiuni care au şi un caracter abstract.

5.9. Scopul legitim urmărit este protecţia demnităţii umane a femeilor. Egalitatea de şanse şi respectarea demnităţii umane a femeilor este un scop legitim urmărit de stat în condiţiile în care este de notorietate condiţia dificilă a femeii în societatea din România (a se vedea statisticile privind violenţa în familie, egalitatea de şanse în câmpul muncii etc.)

5.10. Pe de altă parte, în contextul dreptului de a nu fi spus discriminării şi sub acest din urmă aspect, corelativ unui tratament injust, ostil, umilitor sau degradant, trebuie reţinut elementul de apreciere al criteriului de la care, un comportament reprobabil poate fi calificat ca ostil, injust până la tratament degradant, astfel cum au statuat instanţele de contencios european, fosta Comisie pentru Drepturile Omului şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Acest element de apreciere este unul variabil, în funcţie de circumstanţele cauzei şi de efectele aplicării lui, în raport cu sexul, vârsta, starea de sănătate a victimei şi alte asemenea elemente referitoare la situaţia victimei.

5.11. După cum a spus fosta Comisie, expresia „tratamente degradante” are în vedere atingeri grave ale demnităţii umane, astfel că o măsură care este de natură să coboare statutul social al unei persoane, situaţia sau reputaţia ei, poate fi considerată a constitui un asemenea tratament, dacă ea atinge „un anumit grad de gravitate”.(Comisia Europeană pentru Drepturile Omului, 14 decembrie 1973, Asiatiques d’Afrique Orientale c. Royaume-Uni, DR nr.78-B, p.55; a se vedea, printre altele, Irlanda împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, Decizia din 18 ianuarie 1978, Seria A nr. 25, pag. 65, paragraful 162).

5.12. Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, tratamentul a fost calificat ca fiind "degradant" dacă a cauzat victimelor sentimente de teamă, de nelinişte şi de inferioritate, de natură a le umili şi a le înjosi (a se vedea, în acest sens, Kudla împotriva Poloniei [MC], Cererea nr. 30.210/96, paragraful 92, ECHR 2000-XI).

5.13. Pentru a decide dacă un anumit tratament este sau nu degradant în sensul art. 3 al Convenţiei, Curtea examinează dacă scopul aplicării lui este acela de a umili sau înjosi victima şi dacă, prin efectele produse, a fost adusă o atingere personalităţii acesteia, într-o maniera incompatibilă cu art. 3 (a se vedea, în acest sens, Raninen împotriva Finlandei, Decizia din 16 decembrie 1997, Reports 1997-VIII, pag. 2.821-22, paragraful 55). Cu toate acestea, absenţa unui asemenea scop nu ar putea exclude într-o manieră definitivă constatarea unei încălcări a art. 3 (a se vedea, în acest sens, Peers împotriva Greciei, Cererea nr. 28.524/95, paragraful 74, CEDO 2001-III).

Or, în cazurile de încălcarea a demnităţii umane prin discriminare nu este relevantă existenţa unei intenţii şi nici a unei victime în concret.

5.14. Raportat la speţă, reţinem că declaraţiile reclamatului de genul: „ ... aş vrea să-i spun aşa, ca să-i intre bine în cap şi la toate femeile, nu sunt adeptul înşelării, să înşeli...sunt adeptul să fii un om fidel...şi ţineţi minte lucrurile astea, bărbatul care înşeală este şmecher, iar femeia care înşeală este curvă” – aduc atingere gravă demnităţii umane a femeilor, cauzează acestora un sentiment de inferioritate, de natură a le umili şi a le înjosi. Din respect pentru femei nu mai reluăm şi celelalte declaraţii de acest gen.

5.15. Măsura constatării şi sancţionării unui astfel de comportament este necesară într-o societate democratică în care demnitatea umană este garantată. Demnitatea umană este un element important în respectul de sine al oricărui cetăţean.

5.16. Măsura este proporţională cu scopul urmărit, astfel constatarea contravenţiei şi aplicarea unei sancţiuni sunt proporţionale cu necesitatea protecţiei demnităţii umane a femeilor din România.

5.17. Libertatea de exprimare este importantă pentru orice individ, în special pentru persoanele aflate în funcţii de demnitate publică, oameni politici, persoane care au o poziţie importantă într-o societate democratică. Totuşi, este esenţial pentru aceste persoane ca atunci când se exprimă în public să evite comentarii care pot răspândi şi conduce la creşterea intoleranţei (a se vedea Feret v. 6 Belgium (no. 15615/07), Chamber of Judgment of 16 July 2009 – Curtea Europeană a Drepturilor Omului).

5.18. Gravitatea faptei rezultă şi din calitatea reclamatului, de europarlamentar. Funcţia de demnitate publică, de formator de opinie, obligă persoana cu acest statut să dea dovadă de o responsabilitate sporită când se exprimă în public pe diferite subiecte. Persoanele cu funcţii publice, formatorii de opinie prin declaraţii influenţează comportamente în societate.

5.19. „Libertatea e semnul de nobleţe al omului, dar, ca orice nobleţe, ea implică responsabilităţi. Exerciţiul libertăţii fără sentimentul responsabilităţii, înseamnă condamnarea ei” (Aznavorian, Hurmuz, Excelenţa legii, Ed. Semne 2007, pag. 68).

5.20. În speţa de faţă, Colegiul consideră că sunt incidente art. 10 şi art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale; art. 1 alin. (3), art. 16, art. 29 şi art. 30 din Constituţia României, revizuită în 2003; art. 2 alin. (1) şi art. 15 din O.G. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.

5.21. Pentru considerentele de mai sus, cu un vot de 5 pentru şi unul împotrivă Colegiul director constată săvârşirea faptei de discriminare constând în încălcarea demnităţii umane a femeilor potrivit art. 15 din O.G. 137/2000, republicată, fapt pentru care aplică sancţiunea amenzii contravenţionale în cuantum de 2.000 lei.

Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 20. alin.2, din O.G.137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările şi completările ulterioare, cu 5 voturi pentru şi unul împotrivă ale membrilor prezenţi la şedinţă,

COLEGIUL DIRECTOR

HOTĂRĂŞTE:

1. Fapta constituie discriminare în conformitate cu prevederile art.2 alin.1, coroborate cu art. 15 din OG 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările ulterioare;

2. Potrivit art.26 alin.1 din OG 137/2000 se sancţionează reclamatul cu amendă în sumă de 2000 lei;

3. Clasarea dosarului ;

4. Prezenta hotărâre se va comunica reclamatului. O copie a acesteia se va trimite către Primăria sectorului 1 (în vederea recuperării amenzii contravenţionale);

5. Prezenta hotărâre se comunică Primăriei Sectorului 1 Bucureşti, pentru recuperarea amenzii contravenţionale.

VI. Modalitatea de plată a amenzii

Amenda se va achita la Primăria sector 1 Bucureşti conform Ordonanţei nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. Contravenientul este obligat să trimită dovada plăţii amenzii către Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (cu specificarea numărului de dosar). În termen de 15 zile din momentul în care constituie de drept titlu executoriu conform art.20 alin.10 al OG 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea faptelor de discriminare, republicată.

VII. Calea de atac şi termenul în care se poate exercita

Prezenta hotărâre poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ, potrivit O.G. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea faptelor de discriminare, republicata şi Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Membrii Colegiului director prezenţi la şedinţă:

ASZTALOS Csaba – Membru

GERGELY Dezideriu – Membru

HALLER Istvan – Membru

NIŢĂ Dragoş Tiberiu – Membru

POP Ioana – Membru

VASILE Alexandru Vasile – Membru

VLAŞ Claudia - Membru

Notă: prezenta Hotărâre emisă potrivit prevederilor legii şi care nu este atacată în termenul legal de 15 zile, potrivit OG 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea faptelor de discriminare şi Legii 554/2004 a contenciosului administrativ, constituie de drept titlu executoriu.”

(Sursa: Mediafax)